Ce trebuie să știm despre recuperarea limbajului și a comunicării

Recuperarea trebuie definită în termenii recâștigării autonomiei și ai readaptării psihosociale a persoanei care se confruntă cu afazia.

Recuperarea comunicării la persoanele afazice, dincolo de măsurătorile psihometrice, se reflectă în comunicarea din viața de zi cu zi, în reintegrarea în viața socială și în sentimentul de normalitate și firesc pe care pacientul și familia lui le recapătă.

Obiective generale ale intervenției terapeutice în recuperarea limbajului

• Reducerea deficitului;
• Utilizarea eficientă a structurilor rămase intacte;
• Găsirea unei metode alternative/adaptative de comunicare.

În prezent, terapia și recuperarea pacientului afazic presupun îmbinarea mai multor metode complementare, precum:

• Terapia farmacologică;
• Reeducarea limbajului;
• Stimularea transcraniană magnetică.

Specialiști implicați în terapia și recuperarea pacientului afazic

• neurolog, neurochirurg;
• logoped / psiholog / afaziolog;
• kinetoterapeut;
• medic de familie, alți medici (când există alte afecțiuni asociate).

Pentru o recuperare eficientă a limbajului este nevoie de buna colaborare a afaziologului cu restul specialiștilor și de stabilirea unui protocol terapeutic congruent, adaptat fiecărui pacient în parte.

În reeducarea limbajului sunt implicate mecanisme de:

• Compensare, care implică folosirea unor metode alternative de comunicare;
• Restaurare, care vizează refacerea funcțiilor afectate;
• Reorganizare, prin care alte zone ale creierului preiau funcțiile pierdute.

Aceste mecanisme acționează la mai multe niveluri de recuperare:

• neuronal,
• cognitiv,
• comportamental.

Tehnici specifice de recuperare a limbajului

• Tehnici de recuperare a alexiei și agrafiei (tulburări de citit și scris);
• Tehnici de recuperare a tulburărilor de articulare (corectarea pronunției și a fluentei);
• Terapia agramatismului (îmbunătățirea structurii gramaticale a propozițiilor);
• Terapia decodării auditive (îmbunătățirea capacității de înțelegere a sunetelor și cuvintelor);
• Terapia prin comunicare non-verbală (folosirea gesturilor, mimicii și altor mijloace non-verbale de comunicare);
• Terapia prin creșterea competenței emisferului drept (pentru a compensa pierderile funcționale din emisfera stângă);
• Metode de susținere a comunicării (tehnici care facilitează comunicarea prin intermediul tehnologiilor asistive sau alte resurse adaptative).