Afazia (αφασια = lipsa vorbirii) este o tulburare dobândită a limbajului. Afazia afectează exprimarea sau/şi înţelegerea limbajului vorbit şi scris. Ea apare în urma unor leziuni cerebrale provocate de un accident vascular cerebral (AVC), un traumatism cranian, o tumoare cerebrală sau alte cauze.
În afara problemelor legate de limbaj, în funcţie de zona cerebrală afectată şi de gravitatea acestei afectări, uneori, persoana afazică poate să se confrunte și cu:
hemiplegie(de obicei partea dreaptă a corpului este cea afectată)
hemiopsie (hemi – jumătate, opsia – a vedea) – persoana percepe vizual, vede normal toate obiectele situate în raza vizuală din partea sănătoasă a corpului, dar nu şi pe cele situate în partea afectată a corpului
probleme legate de efectuarea conştientă, voluntară a unor acţiuni (apraxia). Acţiuni simple, precum îmbrăcatul, băutul, etc. sunt dificil sau imposibil de efectuat voluntar. De exemplu, o persoană cu apraxie poate să sufle instinctiv într-un chibrit atunci când este în pericol să se ardă la deget, dar nu ştie cum să stingă o lumânare dacă i se cere aceasta.
dificultăţi legate de mâncat, băut, înghiţit (disfagie). De asemenea, din cauza paraliziei şi a lipsei de sensibilitate pe o parte a obrazului, uneori saliva poate curge neobservată pe la colţul gurii, lucru ce poate întări sentimentul de jenă sau ruşine al persoanei
dificultăţi legate de capacitatea de concentrare şi fixare voluntară a atenţiei
probleme legate de memorie
modificări la nivelul reactivității și al trăirilor emoționale, precum și alte complicații
Tabloul simptomatologic caracteristic afaziei, ca şi complicaţiile care pot să o însoţească sunt specifice fiecărui pacient în parte. Fiecare dintre problemele menţionate mai sus poate să însoţească sau nu afectarea limbajului.